Tam-Tam-Tam!
Sau Tam Tam Fest, cel mai mare eveniment de care m-am ocupat până acum și care se întâmplă diseară.
It's been a hell of a ride - multă lume, sinceră să fiu, chiar și eu, deși am mai făcut genul ăsta de evenimente, chiar dacă la scară mai mică, nu-și dă seama ce cantități industriale de muncă intră în așa ceva. În general evenimentele te pun să porți, pe rând, tot felul de pălării, de la aia de electrician, până la aia de gunoier, sau, cel mai recent exemplu, lipitor profesionist de stikere gigantice. Ați fi surprinși de câți metropotami a fost nevoie ca să lipească niște stikere de doi metri pe o folie magnetica lungă de șapte metri :)) (puteți afla de aici, deși nu cred că au încăput toți în poză).
Rezultatele o să le vedeți diseară pe cele două microbuze de festival care or să vă plimbe de la un club la altul.
Și din nou, ca de fiecare dată, îmi stau pe vârful limbii o mie de povești și povestioare și motive pentru care iubesc meseria asta și pentru care, în ciuda celor 3487 de atacuri de panica pe care le fac de-a lungul organizării unui eveniment, există mereu un moment când tot balonul se dezumflă și tot ce rămâne e, dacă nu o satisfacție fantastică, atunci măcar mulțumirea faptului că tu ți-ai făcut treaba așa cum trebuie. Altfel, îmi imaginez că ar trebui să vin înarmată cu o cârpă și-un lighean, să-mi șterg creierii de pe pereți - deși avantajul unei munci de genul ăsta e că nu te ține niciodată prea departe de alcool. Deci ar fi bine oricum :))
Până una alta, diseară mă găsiți în Elephant de pe la 8-8 jumate, iar mai târziu o să mă mut în Berlin. Detalii despre ce cluburi mai sunt în combinație și despre ce se întâmplă acolo găsiți aici și aici.
Mă cheamă datoria, așa că dacă vreți să discutăm, mergeți la fata cu listele de la intrare. Păi tocmai pălăria asta să n-o port? :D
PS: Pentru că nu am timp să vă scriu și despre altceva momentan, aș vrea să vă las cu recenzia asta, de pe Bookaholic. Și mai ales cu citatul din final. Food for thought, pentru când vă treziți mâine din beție.
It's been a hell of a ride - multă lume, sinceră să fiu, chiar și eu, deși am mai făcut genul ăsta de evenimente, chiar dacă la scară mai mică, nu-și dă seama ce cantități industriale de muncă intră în așa ceva. În general evenimentele te pun să porți, pe rând, tot felul de pălării, de la aia de electrician, până la aia de gunoier, sau, cel mai recent exemplu, lipitor profesionist de stikere gigantice. Ați fi surprinși de câți metropotami a fost nevoie ca să lipească niște stikere de doi metri pe o folie magnetica lungă de șapte metri :)) (puteți afla de aici, deși nu cred că au încăput toți în poză).
Rezultatele o să le vedeți diseară pe cele două microbuze de festival care or să vă plimbe de la un club la altul.
Și din nou, ca de fiecare dată, îmi stau pe vârful limbii o mie de povești și povestioare și motive pentru care iubesc meseria asta și pentru care, în ciuda celor 3487 de atacuri de panica pe care le fac de-a lungul organizării unui eveniment, există mereu un moment când tot balonul se dezumflă și tot ce rămâne e, dacă nu o satisfacție fantastică, atunci măcar mulțumirea faptului că tu ți-ai făcut treaba așa cum trebuie. Altfel, îmi imaginez că ar trebui să vin înarmată cu o cârpă și-un lighean, să-mi șterg creierii de pe pereți - deși avantajul unei munci de genul ăsta e că nu te ține niciodată prea departe de alcool. Deci ar fi bine oricum :))
Până una alta, diseară mă găsiți în Elephant de pe la 8-8 jumate, iar mai târziu o să mă mut în Berlin. Detalii despre ce cluburi mai sunt în combinație și despre ce se întâmplă acolo găsiți aici și aici.
Mă cheamă datoria, așa că dacă vreți să discutăm, mergeți la fata cu listele de la intrare. Păi tocmai pălăria asta să n-o port? :D
PS: Pentru că nu am timp să vă scriu și despre altceva momentan, aș vrea să vă las cu recenzia asta, de pe Bookaholic. Și mai ales cu citatul din final. Food for thought, pentru când vă treziți mâine din beție.
Comments
Post a Comment