Din lipsa de copac
Nu stiu de ce, dar zilele asta mi-a tot venit in cap amintirea unui moment cand citeam destul de mult intr-un copac de la bunica-mea. Stiu ca am citit acolo Pianul Mecanic a lui Vonnegut si Paralela Enigma de Anania si Barbulescu (asta a trebuit sa o caut, chiar nu mai stiam cum se cheama). Era un mar nu foarte inalt - oricum eram complet netalentata la catarat in copaci - al treilea din sirul de pe dreapta holdei.
Tot gandindu-ma la asta mi-am dat seama ca imi amintesc titlul fiecarei carti pe care am citit-o pana in anul I de facultate, imi amintesc despre ce era vorba in ele, si muzica pe care le citeam. De exemplu, Depeche Mode si si niste piese mai vechi de la A-ha inca ma fac sa ma gandesc la Axiomatic, Peregrinarile lui Tuf si Lumea Inelara. Dupa aia am un gol imens de memorie pana am plecat in Anglia, trebuie sa fac un efort serios ca sa imi amintesc ce am citit in facultate, si singurele chestii care imi vin in cap sunt Ecstasy si Luni de fiere, pentru ca m-au marcat serios cand le-am citit.
In rest, gol. Imi amintesc numai daca ma uit in biblioteca la cartile pe care le-am cumparat la vremea aia, dar si asa, am senzatia ca nu-mi sunt familiare, parca le-am citit in transa sau ceva de felul asta. Cand am plecat din tara parca mi s-a deblocat memoria – din septembrie 2009 tin minte tot, tot, tot. Am oarecum senzatia asta la modul general, adica apropo de toate chestiile din viata mea, dar e mai apasatoare pe planul asta, al cartilor. As vrea sa stiu ce mi-a sters memoria. Ca sa n-o iau de la capat.
Mai ales ca zilele astea sunt prin Bucuresti, si ma dau zilnic cu troleul 69 – autobuzele au talentul de a-ti sterge din memorie tot ceea ce citesti in ele. Nu si trenurile, totusi. Poate de-aia din UK n-am uitat nimic, pentru ca acolo m-am deplasat numai cu trenul. Sau poate creierii mei intrasera intr-o stare de-aia de hiperactivitate, ca atunci cand stai treaz numai din cauza ca ai baut sapte cafele si-un Red Bull si ai impresia ca esti super eficient dar daca te trantesti in pat dormi 24 de ore si dupa aia nu-ti amintesti nimic din ce-ai facut.
Sau poate imi lipseste un copac.
Dar as zice ca am timp sa ma lamuresc pana la vara, cand plec vreo doua luni la Lisabona. Si o sa scriu in sfarsit ceva pe blogul asta de pe plaja. Sau dintr-un portocal, ceva.
Tot gandindu-ma la asta mi-am dat seama ca imi amintesc titlul fiecarei carti pe care am citit-o pana in anul I de facultate, imi amintesc despre ce era vorba in ele, si muzica pe care le citeam. De exemplu, Depeche Mode si si niste piese mai vechi de la A-ha inca ma fac sa ma gandesc la Axiomatic, Peregrinarile lui Tuf si Lumea Inelara. Dupa aia am un gol imens de memorie pana am plecat in Anglia, trebuie sa fac un efort serios ca sa imi amintesc ce am citit in facultate, si singurele chestii care imi vin in cap sunt Ecstasy si Luni de fiere, pentru ca m-au marcat serios cand le-am citit.
In rest, gol. Imi amintesc numai daca ma uit in biblioteca la cartile pe care le-am cumparat la vremea aia, dar si asa, am senzatia ca nu-mi sunt familiare, parca le-am citit in transa sau ceva de felul asta. Cand am plecat din tara parca mi s-a deblocat memoria – din septembrie 2009 tin minte tot, tot, tot. Am oarecum senzatia asta la modul general, adica apropo de toate chestiile din viata mea, dar e mai apasatoare pe planul asta, al cartilor. As vrea sa stiu ce mi-a sters memoria. Ca sa n-o iau de la capat.
Mai ales ca zilele astea sunt prin Bucuresti, si ma dau zilnic cu troleul 69 – autobuzele au talentul de a-ti sterge din memorie tot ceea ce citesti in ele. Nu si trenurile, totusi. Poate de-aia din UK n-am uitat nimic, pentru ca acolo m-am deplasat numai cu trenul. Sau poate creierii mei intrasera intr-o stare de-aia de hiperactivitate, ca atunci cand stai treaz numai din cauza ca ai baut sapte cafele si-un Red Bull si ai impresia ca esti super eficient dar daca te trantesti in pat dormi 24 de ore si dupa aia nu-ti amintesti nimic din ce-ai facut.
Sau poate imi lipseste un copac.
Dar as zice ca am timp sa ma lamuresc pana la vara, cand plec vreo doua luni la Lisabona. Si o sa scriu in sfarsit ceva pe blogul asta de pe plaja. Sau dintr-un portocal, ceva.
Comments
Post a Comment