Cum s-o arzi filosofic fara medicamente
De vreo doi ani incoace ma tot plang ca vreau o gripa. Bine, nu o gripa, e suficienta si o raceala. Pentru ca atunci cand muncesti in doua locuri si tragi de doua facultati (toate in acelasi timp, sa ne intelegem), o gripa care sa te puna la pat este singurul pretext valabil pentru a o arde in pat toata ziua, uitandu-te la seriale cu doctori sau la filme asiatice dubioase. Valabil pentru tine, nu pentru ceilalti. Pentru ca muncesti pentru tine, nu pentru ei.
Ei bine, dorinta mi s-a indeplinit de cateva ori. Niciodata suficient de mult incat sa sperii lumea, dar suficient cat sa trag de cateva ore in plus de somn.
Doar ca acum, Birmingham, am incasat-o in sfarsit pe merit. Intr-o tara a carei principala politica in materie de sanatate pare sa fie: nu moare, nu ii dai medicamente. Cu gatul cat o minge de fotbal, dupa doua nopti nedormite si doua zile in care m-am hranit printr-un pai, am primit, in sfarsit o reteta anemica pe care aparea, cu litere scolaresti, cuvantul magic Ampicilina. Si am fost norocoasa. Steven a facut febra toata saptamana, numai ca sa afle azi de la o asistenta ca "e normal sa faci febra in perioada asta".
***
Pub. La pranz pentru curly fries (niste chestii cu gust de snacks-uri de-alea imputite, gen Krax, care produc dependenta); dupa-amiaza pentru o bere, un quiz si o bila; seara doar pentru bere si pipa (ma rog, pentru est-europenii aia barbari cu astfel de indeletniciri necivilizate, pentru care merita sa fie exilati afara, la 10 grade).
Si da, am fost si la scoala si am pus si Brum-ul la cale (deocamdata nu zice mare lucru, dar pregatiti-va de ziua in care va zgudui blogosfera englezeasca si ma va propulsa direct in randul geniilor malefice care au reusit sa cucereasca lumea fara ca lumea sa isi dea seama, adica langa Pinky si Stewie).
***
Cand ai prea mult timp liber, o arzi filosofic. E un fapt dovedit. Filosofia duce la depresii. Pentru asta sunt recunoscatoare durerilor mele de gat ca m-au atacat nemilos taman de vineri pana duminica, atunci cand o iau razna de obicei, filosofic vorbind, desigur.
***
Pe viitor, doua Ioane mai inteligente si artiste decat in vagauna asta pot si gasite aici si aici si in inca doua locuri pe care nu le-am botezat inca. Ochiul magic deja functioneaza, si saptamana viitoare va primi materiale noi, pentru ca luni am o sedinta foto in studio (oh, the pain, the horror) si candva in viitorul apropiat o sa produc niste materiale pentru Spaghetti Junction.
***
E un record cum reusesc sa fac atatea lucruri si sa nu fac nimic cu adevarat. Cati oameni din lume au ocazia sa faca asta timp de un an? Ca de stat de pomana poate sa stea oricine.
***
Melodia saptamanii (da, stiu, e fumata treaba, dar aci nu tre sa fiu trendi, eul meu virtual se strofoaca destul in directia asta in restul timpului):
Ei bine, dorinta mi s-a indeplinit de cateva ori. Niciodata suficient de mult incat sa sperii lumea, dar suficient cat sa trag de cateva ore in plus de somn.
Doar ca acum, Birmingham, am incasat-o in sfarsit pe merit. Intr-o tara a carei principala politica in materie de sanatate pare sa fie: nu moare, nu ii dai medicamente. Cu gatul cat o minge de fotbal, dupa doua nopti nedormite si doua zile in care m-am hranit printr-un pai, am primit, in sfarsit o reteta anemica pe care aparea, cu litere scolaresti, cuvantul magic Ampicilina. Si am fost norocoasa. Steven a facut febra toata saptamana, numai ca sa afle azi de la o asistenta ca "e normal sa faci febra in perioada asta".
***
Pub. La pranz pentru curly fries (niste chestii cu gust de snacks-uri de-alea imputite, gen Krax, care produc dependenta); dupa-amiaza pentru o bere, un quiz si o bila; seara doar pentru bere si pipa (ma rog, pentru est-europenii aia barbari cu astfel de indeletniciri necivilizate, pentru care merita sa fie exilati afara, la 10 grade).
Si da, am fost si la scoala si am pus si Brum-ul la cale (deocamdata nu zice mare lucru, dar pregatiti-va de ziua in care va zgudui blogosfera englezeasca si ma va propulsa direct in randul geniilor malefice care au reusit sa cucereasca lumea fara ca lumea sa isi dea seama, adica langa Pinky si Stewie).
***
Cand ai prea mult timp liber, o arzi filosofic. E un fapt dovedit. Filosofia duce la depresii. Pentru asta sunt recunoscatoare durerilor mele de gat ca m-au atacat nemilos taman de vineri pana duminica, atunci cand o iau razna de obicei, filosofic vorbind, desigur.
***
Pe viitor, doua Ioane mai inteligente si artiste decat in vagauna asta pot si gasite aici si aici si in inca doua locuri pe care nu le-am botezat inca. Ochiul magic deja functioneaza, si saptamana viitoare va primi materiale noi, pentru ca luni am o sedinta foto in studio (oh, the pain, the horror) si candva in viitorul apropiat o sa produc niste materiale pentru Spaghetti Junction.
***
E un record cum reusesc sa fac atatea lucruri si sa nu fac nimic cu adevarat. Cati oameni din lume au ocazia sa faca asta timp de un an? Ca de stat de pomana poate sa stea oricine.
***
Melodia saptamanii (da, stiu, e fumata treaba, dar aci nu tre sa fiu trendi, eul meu virtual se strofoaca destul in directia asta in restul timpului):
Comments
Post a Comment