De ce e vremea proasta la englezi
Stiu ce se spune despre vremea englezeasca, dar ziua in care am ajuns in Birmingham impreuna cu prietenii mei de categorie grea, Lamonza si Mirano, si tata, care planuise calatoria pana la ultimul detaliu, chiar a fost o zi urata. Grea. Innorata.
Pentru ca am o pereche de parinti care ma iubesc suficient de mult incat sa-mi permita sa iau cu mine in valiza care a depasit cu vreo 5 kile greutatea maxima admisa pe moca pe cap de calator cu Tarom o pereche de pantofi cu toc cui, cand eu in ultimii sapte ani m-am cocotat pe tocuri la absolvirea liceului, la majorat si la absolvirea facultatii.
Pentru ca e al dracului de greu sa nu pari un retardat cand incerci sa fii amuzant in engleza si te trezesti facand glume cu Star Trek. Pentru ca oamenii sunt niste fiinte care s-ar purta social dezirabil si in timpul Apocalipsei. Ca pe Titanic, cand femeile si copiii s-au urcat primii in barci, ca si cand adevaratilor gentlemeni nu le tremurau chilotii la gandul unei bai la copca.
Pentru ca suntem niste dobitoci si nu ne intelegem absolut deloc, iar limba este cea mai slaba punte de comunicare pe care o au oamenii, dar pentru ca le place atat de mult, au ajuns sa se bazeze destul de mult pe ea incat sa nu-si dea seama decat prea tarziu ca intr-o camera cu sase oameni de sase natii diferite, nu va exista niciunul care sa nu se simta ca proaspat coborat dintr-un OZN.
Pentru ca atunci cand nu zice nimic iti vine sa incepi mereu conversatiile cu "baga-mi-as picioarele" si chiar cand esti pe cale sa deschizi gura realizezi ca injuratura ta colorata e un fel de *^%$$%^%$ pentru ei.
Pentru ca, invariabil, ajungi sa vorbesti de tara ta. Si ca sa te dai mai interesant, o si mistocaresti putin, desi iti crapa fierea in tine cand te gandesti si la boschetii de pe marginea drumului.
Pentru ca, oricat de migrator ai fi, la un moment dat obosesti. Chiar cand iti imaginai ca o sa ai mai mult elan.
Pentru ca am o pereche de parinti care ma iubesc suficient de mult incat sa-mi permita sa iau cu mine in valiza care a depasit cu vreo 5 kile greutatea maxima admisa pe moca pe cap de calator cu Tarom o pereche de pantofi cu toc cui, cand eu in ultimii sapte ani m-am cocotat pe tocuri la absolvirea liceului, la majorat si la absolvirea facultatii.
Pentru ca e al dracului de greu sa nu pari un retardat cand incerci sa fii amuzant in engleza si te trezesti facand glume cu Star Trek. Pentru ca oamenii sunt niste fiinte care s-ar purta social dezirabil si in timpul Apocalipsei. Ca pe Titanic, cand femeile si copiii s-au urcat primii in barci, ca si cand adevaratilor gentlemeni nu le tremurau chilotii la gandul unei bai la copca.
Pentru ca suntem niste dobitoci si nu ne intelegem absolut deloc, iar limba este cea mai slaba punte de comunicare pe care o au oamenii, dar pentru ca le place atat de mult, au ajuns sa se bazeze destul de mult pe ea incat sa nu-si dea seama decat prea tarziu ca intr-o camera cu sase oameni de sase natii diferite, nu va exista niciunul care sa nu se simta ca proaspat coborat dintr-un OZN.
Pentru ca atunci cand nu zice nimic iti vine sa incepi mereu conversatiile cu "baga-mi-as picioarele" si chiar cand esti pe cale sa deschizi gura realizezi ca injuratura ta colorata e un fel de *^%$$%^%$ pentru ei.
Pentru ca, invariabil, ajungi sa vorbesti de tara ta. Si ca sa te dai mai interesant, o si mistocaresti putin, desi iti crapa fierea in tine cand te gandesti si la boschetii de pe marginea drumului.
Pentru ca, oricat de migrator ai fi, la un moment dat obosesti. Chiar cand iti imaginai ca o sa ai mai mult elan.
Comments
Post a Comment